File de istorie – LEGILE CONVERSIUNII (1932-1934)

 

În perioada crizei economice din anii 1929-1933, ca urmare a conjucturii economice nefavorabile și pe fondul creșterii dobânzilor în exces, populația împrumutată a ajuns în imposibilitate de plată.

2012-06-28-9bd0e28595c3cd907f094e432f5c3ce9-164727-700_700

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astfel, Guvernul Iorga – Argetoianu din acea perioadă, pus în fața incapacității populației de a-și achita datoriile la cămătari și bănci a ajuns la concluzia că trebuie să intervină pentru a-și salva cetățenii de la faliment. Așa s-a născut în decembrie 1931, la inițiativa lui Argetoianu- Ministru de Finanțe, legea pentru suspendarea executărilor silite care a suspendat toate actele de urmărire şi executare până la 1 mai 1932. Iar în anul 1932 a apărut prima variantă a legii conversiunii datoriilor. Au existat 4 variante ale acestei legi. Ultima dintre acestea, legea 33 din 07 aprilie 1934, o găsiți mai jos.

Economiștii acelor timpuri, ca și cei de acum, au contestat aceste legi și măsurile luate de guvern. Rezumând în câteva cuvinte, opinia lor era urmatoarea – „legile de conversiune au obligat băncile să cumpere scump și să vândă ieftin”.

Constantin Argetoianu, Ministrul de Finanțe al Guvernului Iorga spunea cele de mai jos despre sistemul bancar în anii crizei economice.
„La începuturile guvernării noastre, chestiunea băncilor nu s-a pus în mod acut. Simptome îngrijorătoare îmi erau încă semnalate din toate părţile. Băncile se înmulţiseră în perioada inflaţiei peste măsura bunului simţ; ele fuseseră întemeiate fără nici un control, cu capitaluri prea mici sau chiar inexistente şi erau conduse fără nici un control de toţi şmecherii în goană după un automobil sau în căutarea unui mijloc de a-şi resconta poliţele la Banca Naţională. Optzeci la sută din clientela unor asemenea bănci era alcătuită din oameni sleiţi prin dobânzile uzuale, dobânzi cu atât mai mari cu cât banca era mai mică, şi din agricultorii deveniţi insolvabili atât prin copleşirea datoriilor, cât şi prin lipsa de remunerare a producţiei. Legea cametei, care lăsase intact pasivul fiecăruia nu vindecase răul, şi execuţiile silite se înmulţeau din zi în zi, ameninţând cu nimicirea pe toţi producătorii fără să salveze băncile creditoare imobilizate până în gât şi ameninţate şi ele în existenţa lor prin exigenţele rescontului pe diferite trepte. Mi-am dat seama încă de atunci că o nouă organizare a regimului bancar şi o descătuşare a debitorilor printr-o largă conversiune a datoriilor devenise ineluctabilă.
Greutăţile pe care le-am întâmpinat cu Banca Bercovici, cu Banca Moldovei, cu Banca Chrissoveloni, cu zeci de bănci mai mărunte din provincie şi într-o măsură mai redusă cu Banca de Credit şi cu Banca Românească – fără să mai pomenesc de Banca de Scont, de Banca Agricolă, de băncile săseşti şi şvăbeşti din Ardeal pe trei sferturi îngheţate – au fost floare la ureche pe lângă tot ce am suferit din pricina Băncii Blank. Acolo dârdâia văpaia cea mare, acolo se înteţise focul. Nesocotita instituţie care se încurcase în întreprinderi de sute şi sute de milioane, care trebuia să răspundă de avutul câtorva zeci de mii de nenorociţi şi să facă faţă unui pasiv de peste 4 miliarde nu se mai ţinea decât în proptele şi ameninţa întreaga noastră economie naţională prin prăbuşirea ei.” http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-1940/9-1-5.htm

Cunoscută în istoriografie sub numele de vinerea neagră, ziua de 24 octombrie 1929, în care s-a produs crahul bancar la bursa financiară din New York, a marcat începutul marii crize economice care va dura peste patru ani şi care va cuprinde aproape întreaga economie mondială. În statele din răsăritul Europei, unde majoritatea populaţiei se îndeletnicea cu agricultura, scăderea preţurilor produselor agricole într-o proporţie mult mai accentuată decât reducerea preţurilor produselor industriale, a avut ca rezultat natural în principal scăderea drastică a nivelului de trai al ţăranilor

Reducerea puterii de cumpărare, cauzată de criza economică mondială, a sporit şi alte poveri. În anii anteriori, de comparativă prosperitate, când preţurile obţinute de agricultori pe produsele agricole fuseseră încurajatoare, mulţi ţărani mai înstăriţi s-au îndepărtat de sistemul tradiţional de agricultură făcut pentru subzistenţă. Ei au împrumutat bani de la bănci ori de la persoane particulare cu care şi-au sporit suprafeţele de pământ pe care le-au ameliorat, au cumpărat maşini agricole, animale de rasă, seminţe selecţionate sau au plătit forţa de muncă închiriată. Cei mai săraci dintre săteni au împrumutat, de asemenea, bani dar pentru a cumpăra alimente în perioadele critice ale anului, în lunile de dinaintea recoltării, când rezervele lor din recolta precedentă erau epuizate, pentru care au plătit, de regulă, dobânzi uzuare, de până la 50% sau chiar mai mari. Odată cu scăderea preţurilor produselor agricole toţi aceşti ţărani datornici au devenit insolvabili.

Creditorilor le stătea la dispoziţie soluţia legală a scoaterii la vânzare silită a bunurilor persoanelor rău platnice. Însă diminuarea preţului pământului a fost atunci atât de mare încât, în foarte multe cazuri nu mai acoperea valoarea creanţei restante. În plus, deposedarea debitorilor de averea avută în proprietate devenea o operaţie extrem de riscantă, atâta vreme cât numărul celor datornici dintr-o anumită localitate era destul de mare. Împotrivirile acestora din urmă faţă de încercările creditorilor de a le prelua bunurile devenise o acţiune extrem de riscantă pentru executorii trimişi la sate. Cum neliniştea socială se extindea continuu, guvernanţii s-au văzut nevoiţi să intervină pe căi legale pentru a stopa executările silite. Apoi, s-a încercat prin patru legi de conversiune reducerea datoriilor agricole şi urbane. Ultima, cea din 7 aprilie 1934, care a devenit operantă, a redus datoriile agricole şi urbane la un cuantum de 50% şi la plata lor eşalonată în decurs de 17 ani, cu o dobândă de numai 1% pe an.

Măsura conversiunii datoriilor a salvat pe agricultori şi pe ceilalţi debitori de la faliment, dar, pe de altă parte, în pofida faptului că statul a acoprit, prin Banca Naţională a României, o bună parte a pagubelor suferite pe această cale de către instituţiile de credit, multe dintre acestea nu s-au mai putut reface, dispărând în anii următori de pe piaţa financiară. Astfel, dacă la bilanţul din 31 decembrie 1930 fuseseră înregistrate 1 122 bănci comerciale, cu un capital social de 16 980 milioane de lei, la 31 decembrie 1941 numărul lor scăzuse la 272, iar capitalul social la 7 500 milioane de lei4. Nu numai că prin aplicarea legii de conversiune din 7 aprilie 1934 organizaţia bancară a României a primit o lovitură violentă, dar, în acelaşi timp, ea a exclus total populaţia de la credite. Mitiţă Constantinescu scria în acest sens, în anul 1943, că, după conversiune, milioane de ţărani şi de muncitori nu mai găseau nicăieri credite pentru rezolvarea celor mai elementare probleme ale lor.

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/133/art09-sandru.html

*********************************************************

LEGE nr. 33 din 7 aprilie 1934 pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 83 din 7 aprilie 1934

Capitolul 1 Reglementarea datoriilor debitorilor agricoli
Articolul 4
Datoriile debitorilor prevăzuţi la art. 1 se reduc cu 50 la suta din cuantumul lor stabilit, conform art. 3 din lege. Datoriile astfel reduse, se vor plati în 34 rate trimestriale, care vor cuprinde şi o dobînda de 3 la suta pe an, plătibile la fiecare 15 Mai şi 15 Noemvrie ale fiecărui an, scadenta primei rate fiind la 15 Noemvrie 1934. Fiecare din primele doua rate vor fi de câte 2,50 la suta, iar fiecare din celelalte doua următoare de câte 3 la suta din creanta redusă conform alin. 1. Celelalte treizeci de rate vor fi egale şi vor cuprinde tot restul datoriei neamortizat prin cele patru rate de mai sus.
Regulamentul de aplicare al acestei legi va cuprinde şi un tablou de amortisment pentru calcularea ratelor.
Articolul 5
Debitorii vor beneficia pentru orice rata plătită anticipat de o reducere de 6 la suta pe an, calculată din ziua plăţii pînă la scadenta respectiva.
Articolul 6
Debitorii care vor plati integral chiar o singura creanta anticipat, în primii doi ani dela promulgarea legii, vor beneficia asupra creanţei plătite de o reducere totală de 70 la suta, cu condiţia ca sa achite în primul an cel puţin 15 la suta, plus dobânzile aferente la acest procent, din cuantumul ei total, asa cum a fost stabilit prin art. 3, sub sancţiunea pierderii beneficiarului acestei reduceri. De asemenea, debitorii care vor achită chiar numai o singura creanta, în primii cinci ani dela promulgarea legii, vor beneficia de o reducere totală de 60 la suta asupra cuantumului acestei creanţe, fixat prin art. 3, cu condiţia ca sa plătească în fiecare an cel puţin 8 la suta din acest cuantum, plus dobânzile aferente la acest procent, sub sancţiunea pierderii beneficiului acestei reduceri.

Capitolul 2 Reglementarea datoriilor urbane
B. Debitorii urbani menţionaţi sub litera A beneficiază de dispoziţiunile acestui capitol, dacă îndeplinesc una din condiţiunile de mai jos:
a) Ca veniturile lor brute imobiliare, după matricolele fiscale, sa nu intreaca cifra de 60.000 lei pentru Bucureşti, 48.000 lei pentru municipii şi 24.000 lei pentru celelalte comune urbane;
b) Ca veniturile lor personale imobiliare, conform matricolelor fiscale, sa reprezinte cel puţin 30 la suta din cuantumul total al veniturilor lor elementare personale, ce au servit la calcularea impozitului lor global pe anul 1933. Din acest cuantum total de venituri se va scădea venitul locuintii personale a debitorului, precum şi o sumă de lei 80.000 din totalul veniturilor sale, provenind din lefuri, pensii, indemnizaţii de orice natura sau profesiuni libere.
Articolul 33
Debitorii prevăzuţi de acest articol vor beneficia de o reducere de 20% din datoriile lor, calculate conform articolului 32, restul fiind plătibil în 10 ani în rate semestriale egale, în care se va cuprinde şi o dobînda de 6% pe an. Aceste rate vor fi plătibile la 15 Mai şi 15 Noemvrie al fiecărui an, prima scadenta fiind la 15 Noemvrie 1934.
Regulamentul de aplicare al legii va cuprinde şi un tablou de amortisment pentru calcularea ratelor.
Articolul 34
Debitorii vor beneficia pentru orice rata plătită anticipat de o reducere de 8% pe an, calculată din ziua plăţii pînă la scadenta respectiva.
Articolul 35
Debitorii care vor plati integral, chiar numai o singura creanta în primii doi ani dela promulgarea legii, vor beneficia de o reducere totală de 35%, cu condiţia ca sa achite în primul an cel puţin 32% din cuantumul ei total, asa cum a fost stabilit prin art. 32, plus interesele aferente acestui procent, sub sancţiunea pierderii beneficiului acestei reduceri.
De asemenea, debitorii care au plătit integral chiar numai o creanta anticipat în primii 5 ani dela promulgarea legii, vor beneficia de o reducere totală de 30 la suta din cuantumul ei total fixat prin art. 32, cu condiţia ca sa plătească cel puţin 14% din acest cuantum în fiecare an, plus interesele aferente acestui procent, sub sancţiunea pierderii beneficiului acestei reduceri.

Articolul 86
Legile din 19 Aprilie 1932, 26 Octomvrie 1932 şi 14 Aprilie 1933, precum şi orice alte dispoziţiuni din orice legi, contrarii legii de faţa, sînt şi rămîn abrogate, iar hotărîrile chiar definitive de lichidare a datoriilor debitorului obţinute pe baza lor, sînt considerate nule şi de nul efect, cu excepţia punctelor judecate relativ la dispoziţiile menţinute prin legea de faţa.
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/22941

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s