Bancherii: între alchimie și angajarea răspunderii penale

Zilele trecute, Sky News prezentase în exclusivitate știrea că doi dintre directorii filialei engleze a băncii HSBC au anunțat că vor demisiona, sub formă de protest, ca urmare a noilor reglementări pe care Banca Angliei dorește să le impună și care prevăd sancțiuni mai dure împotriva directorilor și executivilor din topul managementului bancar ale căror banci au intrat în faliment datorită a ceea ce este cunoscut sub denumirea de management defectuos ( “reckless management” sau “reckless conduct”) . Aceste noi reglementări urmăresc să-i tragă la răspundere penală pe directorii ale căror bănci dau faliment.

Cei doi directori demisionari sunt Alan Thomson, membru al Comitetului de audit si risc al HSBC Bank plc și John Trueman, vice-președintele diviziei de operațiuni a filialei britanice a aceleiași bănci. Se pare, însă, că acesta este doar vârful aisbergului, urmând a fi anunțate și alte demisii ale altor directori aflați în fruntea unora dintre băncile cu sediul in City-ul londonez.

In concret, ministrul de finanțe britanic, George Osborne, insistă pentru introducerea unui regim mai dur de sancționare a falimentului bancar, ca o consecință a actualei crize bancare și a recentului scandal privind manipularea ratei LIBOR. Așadar, s-a atins o anumită masă critică, dincolo de care nu se mai poate trece cu vederea că actuala criză bancară trebuie nu numai rezolvată, dar trebuie găsiți și cei răspunzători pentru toate dezechilibrele generate de criza creditelor bancare si efectele ei dezastruoase.

O comisia parlamentară britanică pe probleme de standarde bancare a recomandat, incă de anul trecut, pedeapsa penală în cazul în care se constată că a fost vorba de o conducere nesăbuită a băncii subliniind și revolta generalizată fața de faptul că niciunul dintre managerii de top nu a fost acuzat sau trimis la închisoare pentru acțiunile care i-au îmbogățit, dar care au dus economia în colaps. Trebuie remarcat că economia britanică a dus-o mai bine decât cele mai multe dintre economiile din spațiul comunitar și, incomparabil mai bine decât cea a României.

Nu demult, Guvernatorul BNR spunea că societatea românească trebuie să înțeleagă modul în care funcționează băncile și anume că acestea nu dau credite din banii lor, ci din fondurile celor care depun bani în bancă, precum și din resursele investitorilor (adică, ale acționarilor băncii). Apoi arăta cum că “banca face o mică alchimie. (…) Și ia banii respectivi și-i plasează, intră într-o operațiune de risc pe care trebuie să o calculeze foarte bine, să lucreze cu riscurile, (operațiune) în care caută să obțină câștiguri din care să acopere toate aceste lucruri: să-i dea și depozitarului, să-l mulțumească, să-i dea o dobândă real-pozitivă (mai mare decât inflația) să-i dea și acționarului o rată de profit, să-și acopere și cheltuielile de funcționare…” Și, adaug eu, să acorde și acele bonusuri fabuloase membrilor din board-uri (președinți de bănci, CEO, directori etc), indemnizații pentru prestarea unei “munci speciale”care nu sunt, în mod necesar, condiționate de rezultatele obținute în managerierea respectivei afaceri ci, uneori, vin doar în virtutea funcției.

Alchimia este o stiintã ocultã a Evului Mediu, care urmãrea prefacerea metalelor în aur si argint si aflarea „elixirul vietii“. Scopul alchimistilor medievali era, așadar, „marea descoperire” sau găsirea pietrei filosofale, reprezentate de o substanță sau formulă miraculoasă cu care se puteau preface metalele comune în aur și argint și se puteau vindeca bolile. Toate bolile.

Probabil că, mica alchimie la care se referea Guvernatorul Băncii Centrale a României includea și varianta formulei magice prin care băncile comerciale aflate sub reglementarea și controlul ei au găsit acele „operațiuni de risc”, în care, prin credite acordate consumatorilor, unele în diverse monede exotice, au transferat acest pericol potential al suportării consecințelor pierderii din afacere, prin costuri, clientilor – debitori din aceste contracte de împrumut bancar.

S-au găsit niște formule de matematică financiară care conțineau metode de transfer al riscului de faliment neexplicate și neinteligibile, desigur, pentru consumatorul obișnuit. Este vorba de indici precum “CDS” (Credit Default Swaps) sau absconsul comision de risc (“risk”, mai precis) , care ar fi făcut să se înverzească de invidie pe oricare alchimist medieval pentru capacitatea de a transforma în “aur”orice cent investit în banca respectivă.

Din anumite informații din interiorul băncilor, ieșite recent la iveală, se pare că acestea au conștientizat că intră într-o operațiune de risc mai ridicat decât cel inerent oricărei afaceri bancare, cel puțin după falimentul Lehman Brothers din septembrie 2008. Deși, semnale certe existau încă din 2007 când, în SUA, izbucnise criza creditelor ipotecare. Se constatase că la jumatatea anului 2007 costul de refinanțare în America crescuse semnificativ ca urmare a creșterii riscului de nerecuperare a capitalului de lucru luat de bănci de pe diverse piețe, adică a degradării gradului de încredere între bănci. Această situație a fost consecința unui val considerabil de pierderi cauzate de creditele sub-prime (credite vândute la grămadă, în scopul refinanțării băncilor care resimțeau o nevoie acută de lichiditate, vânzări facute la o valoare reziduală față de valoarea inițială a acestor creanțe și cu un risc mare de nerecuperare, dar garantate, în principal, cu imobile).

Riscul era vizibil, însă tentația “pietrei filosofale” era de neînvins, astfel încât băncile care operau în România, după ce în prealabil au conștientizat foarte bine că intră în niște afaceri cu risc considerabil, au continuat să facă campanii publicitare susținute la credite ipotecare „ieftine” în franci elvețieni , de exemplu . Argumentele forte ale alegerii acestei monede erau stabilitatea ei și dobânda mai mică la care resursa CHF era disponibilă pentru băncile comerciale care luau, la rândul lor, bani cu împrumut de pe diverse piețe interne și/ sau internaționale și în diverse valute. Și, desigur, primá elementul numit “ grad de îndatorare”, mai lax, la care erau aprobate aceste credite, care, se pare că, uneori, au fost acordate chiar și cu derogări generoase de la condițiile care trebuiau îndeplinite pentru a te putea califica în credit-scoring-ul premergator și obligatoriu. Aceste derogări au fost acordate de “Centrala” băncii respective și nu au fost obținute cu forța de clienții care completau cererea de credit. Ei erau doar informați că nu se încadrau în conditiile de acordare a creditului după o primă evaluare și că se fac eforturi pentru a li se rezolva cererea. Nu erau refuzați sau trimiși “la concurență”, deoarece asta însemna neatingerea target-ului de vânzări și necucerirea unei cote cât mai semnificative din piață. Pentru acordarea acestor împrumuturi, era necesar acordul managementului central al băncii, acelasi management care decidea și de unde procura lichiditățile pe care le dădea cu împrumut – și la ce preț – și cu ce risc de nereturnare. Desigur, orice profesionist de la nivelul de top în board-ul unei bănci știe că profitul și riscul sunt într-o relație de interdepentență direct proporțională. Si mai știe că, atât timp cât gestionează banii altcuiva (investitorii – acționari sau depunătorii), el trebuie să nu expună afacerea respectivă unor riscuri disproporționate sau să se lanseze, cu rice preț, în operațiuni nesăbuite.

Deși climatul economico-financiar internațional se deteriora rapid în perioada 2007-2008, iar criza începută inițial în Statele Unite se făcea simțită și în Europa, iar semne de degradare a încrederii în sistemul bancar existau la tot pasul, BNR și diverși alți oficiali dădeau asigurări că “turbulențele” nu se vor resimți și în România, sau, dacă ne vor afecta, aceasta va fi în mai mică măsură, dat fiind gradul de expunere redus al băncilor din România la … piețele financiare externe. În plus, prudenți și responsabili fiind, factorii de decizie ne-au anunțat și că ne-am pus “centura de siguranță” a unor acordui preventive cu FMI și Banca Mondială…

Recent, diverși reprezentanți din mediul bancar românesc spuneau că, în cazul în care se va lua o măsură de ușurare a situației consumatorilor care au contractat credite denominate în franci elvetieni, prin înghețarea cursului francului la un moment isoric de dinainte de începerea valorizarii fulmimante a acestei valute de refugiu, în caz de crize de tot felul, patru bănci din sistem , nenominalizate explicit, sunt în situația unui posibil faliment.

Niciodată, însă, nu a fost luată în calcul, în mod serios sau printr-o poziție oficială tragerea la răspundere a celor care au creat această situatie fragilă a respectivelor bănci, prin deciziile luate in timpul directoratului lor.

Rezulatele testului de stres la care au fost supuse 130 de bănci europene sunt așteptate să apară dintr-o oră în alta. Se pare că 25 de instituţii financiare din zona euro nu au reuşit să treacă testul de stres efectuat de Banca Centrală Europeană, potrivit unui proiect de comunicat al instituţiei referitor la rezultatele finale ale evaluărilor consultat de Bloomberg News. Dintre instituţiile creditoare care nu au trecut testul, aproximativ 10 se confruntă cu decapitalizarea, a declarat vineri pentru Bloomberg o persoană implicată în această evaluare, care a dorit să rămână anonimă din cauză că nu este autorizată să comunice public informaţii legate de activitatea BCE. Se stie însă numele unora dintre băncile care nu au trecut cu bine precedentele teste. Numele băncilor care se clatină au fost deja vehiculate în presă, nu puţini fiind cei care speculează cu privire la reacţia pieţelor financiare, iar această reacție a piețelor este motivul pentru care rezultatul este făcut intr-o zi nelucrătoare. Este vorba, din câte se știe deja, despre bănci elene, italiene, dar și germane. Și austriece. Unele dintre ele operează și pe piața românească și, astfel, este posibil să aflăm și noi numele unora dintre cele patru bănci ne-nominalizate, dar care ar prezenta risc de faliment în cazul rezolvării situației debitorilor în franci elvețieni în sensul unei recalculări a creanțelor la o valoare istorică, mai mică, a francului.

Noi nu milităm împotriva băncilor sau a sistemului bancar. Recunoaștem utilitatea și necesitatea acestui sector al economiei. Dar, în fața abuzului de putere economică prin care băncile, profitând de superioritatea lor financiară, tehnică, de cunostințe de specialitate neaccesibile unui client în mod obișnuit au impus consumatorilor contracte cu un grad ridicat de risc și, conștientizând acest risc, au transferat asupra consumatorului final costurile riscului, nu putem să rămânem indiferenți și să nu căutăm explicații și soluții pentru astfel de situații.

În lipsa unei legi a falimentului personal, orice intrare în incapacitate de plată a unui debitor persoană fizică reprezintă un faliment nescuzabil, sancționat prin tot felul de instrumente legale, care duc la “moartea economică”a unui consumator, a unei persoane potențial active și afectarea întregii economii în cazul unor crize economice atât de masive precum cea actuală.

Este greu de conceput să nu existe răspunderea celui care a cauzat aceste fenomene negative, uneori chiar falimente bancare, ba a și câștigat de pe urma lor prin bonusuri și alte stimulente financiare, dar să existe sancțiuni exact pentru cel care a fost un inocent în tot acest proces, fie el debitor bancar, fie … deponent care-și pierde economiile folosite pentru salvarea băncilor de la faliment prin bail-in.

Așadar, preferăm să ascultăm discursuri mai consistente ale d-lui Guvernator și să vedem măsuri eficiente luate și de Banca Națională a României, de Legislativul românesc, de factori cu putere de decizie, iar explicațiile alchimice ale obținerii de profituri din activități bancare să rămână acolo unde le este locul, în Evul Mediu.

Calu Monica- Membru fondator al Asociației Parakletos

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s