Intre duplicitate si cinism la modificarea Legii 193

Autor: Calu Monica

Legiuitorul european, prin Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993 si legiuitorul roman, prin transpunerea in Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, au reglementat faptul ca aceste contracte sunt supuse unor reguli speciale care au ca scop principal protectia partii slabe a raportului obligational, in speta, consumatorul.
Mai nou, valorificand o jurisprudenta consistenta a Curtii Europene de Justitie in materia clauzelor abuzive, prin legea de punere in aplicare a noului Cod de procedura civila, s-a dat  instantelor judecatoresti competenta de a dispune ca, in actiunile introduse de ANPC sau de asociatiile de consumatori, actiuni ce au ca scop constatarea clauzelor abuzive,  sa fie obligat profesionistul sa modifice toate contractele de adeziune in curs de executare si sa elimine acele clauze din contractele lor preformulate.

Aparent, in tara in care o anumita banca a pierdut irevocabil nu mai putin de 1.636 de procese, conform unui recensamant recent: http://clientivb.files.wordpress.com/2014/04/grafic-vb.jpg, s-au instituit standarde de protectie in crestere.
Visul frumos a durat, insa, putin!

Prin Proiectul de modificare a legii 193/2000, initiat de 17 deputati,  http://www.cdep.ro/proiecte/2013/600/70/2/em672.pdf, se restrang substantial drepturile consumatorilor instituite de forma actuala a legii, reducand-o la un simulacru de protectie in fata abuzului de pozitie economica, golind-o de putere sanctionatorie, rezultatul fiind o forma fara fond.

Acest abuz pe cale de a fi legiferat, deja votat in Senat – proiectul aflandu-se acum in Camera Deputatilor –  prevede, printre altele: introducerea procedurii prealabile pentru consumator  de sesizare a doar a ANPC-ului, excluzand  Comisariatele Regionale de Protectie a Consumatorilor si  judecarea proceselor  la sediul principal al comerciantului.
Aceste prevederi, in sine, sunt incalcari ale  liberului acces la justitie si o ingreunare pentru consumatorii din provincie  in litigiile lor cu profesionistii, in totala disonanta cu Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție.

Cum vad initiatorii acestui nefast proiect ca se mai indeplineste obligația statului de a asigura, pentru orice persoană, a tuturor facilităților rezonabile privind accesul la justiție?

Nu mai vorbim ca, prin aceste propuneri, se sterg cu buretele acele garanții fundamentale care dau expresie măsurii în care statul își îndeplinește sarcina de a asigura efectivitatea exercitării dreptului de acces la justiție, astfel cum acesta este consacrat prin art. 21 din Constituția României, art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului, art. 6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene în materia dreptului de acces la instanţă, art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

O alta prevedere se refera la faptul ca asociatiile pentru protectia consumatorilor nu mai pot formula actiuni in incetare cu efecte erga omnes, ci doar actiuni individuale, similare cu cele pe care legea le permite consumatorilor actionind separat. De ce oare, la scurt timp dupa ce li se acordase acest drept si aceste asociatii incepeau sa-si valorifice capacitatea si calitatea sa poata deschide astfel de actiuni, puterile le-au fost ciuntite?
Cumva raspunsul sta in faptul ca o parte dintre prevederile din  propunerea de modificare a Legii 193/2000 sunt facute dupa niste aparari expuse ca argumente in fata instantelor de judecata in litigiile dintre consumatori si banci, de catre avocatii anumitor institutii de credit (care au pierdut finalmente  irevocabil in acele litigii)? Deoarece acele  aparari nu erau sustinute de niciun act normativ intern sau emanand de la UE, dar nici de jurisprudenta CJUE, iar mai recent de bogata jurisprudenta interna, s-a gasit o solutie “inovatoare”(prin samavolnicia ei): modificarea legii care le da batai de cap acestor banci.

Si atunci, ne intrebam: acest grup parlamentar care a venit  cu propunerea de modificare a Legii 193/2000, pe cine reprezinta in Parlament? Banuiesc ca, precum toti candidatii in alegeri, au promis alegatorilor lor, la vremea respectiva, ca le vor apara interesele cetatenesti. Adica, si pe acelea de consumatori, deoarece putini ar fi cetatenii care sa nu aiba aceasta calitate.

Si atunci, dovada fiind amintitele aparari in instanta ale bancilor, care ramas imortalizate ca atare in dosare aflate acum arhivele judecatoresti, cum de propunerile lor vin in sprijinul unor institutii bancare, al caror abuz a fost dovedit de nenumarate ori pana acum?
E cumva o atitudine duplicitara a acelui ales al cetateanului, trimis sa-l apere si sa-l ajute in Parlament, in actele pe care le promoveaza?
Sau, avand in vedere ceea ce au constatat instantele nationale, irevocabil  in mii de dosare deja, si ducand la o crestere a încrederii publicului sistemul judiciar, poarta o fata la fel de hidoasa si se numeste “cinism”?!

Intre cei doi termeni, alegerea va apartine, dragi consumatori!”

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s